Codarea ASCII înseamnă convertirea caracterelor (cum ar fi litere, numere, simboluri) în codurile numerice ASCII corespunzătoare.
Decodarea ASCII este inversul - convertirea codurilor numerice ASCII înapoi în caractere lizibile.
ASCII (American Standard Code for Information Interchange) utilizează valori numerice (0–127) pentru a reprezenta caracterele de bază în limba engleză.
Comunicare standard: ASCII este o codificare fundamentală pentru sistemele informatice, rețele și protocoalele de comunicare.
Ușoare: Fișierele și transmisiile ASCII sunt mai mici și mai simple în comparație cu Unicode, ceea ce le face eficiente.
Compatibilitate cu sistemele vechi: Multe sisteme, baze de date și dispozitive mai vechi așteaptă date în format ASCII.
Tratarea erorilor: Simplifică procesul de validare și curățare a textului prin limitarea caracterelor la un set mic, cunoscut.
Utilizați funcții de programare pentru a converti textul în valori de octeți ASCII și înapoi (de exemplu, .encode('ascii'), .decode('ascii') în Python).
Tratați caracterele care nu sunt acceptate de ASCII ignorându-le, înlocuindu-le sau generând erori.
Specificați codarea ASCII la citirea/scrierea fișierelor, trimiterea de solicitări de rețea sau pregătirea datelor pentru anumite API-uri sau dispozitive.
Când se lucrează cu hardware mai vechi sau software care acceptă doar ASCII.
Când se construiesc protocoale simple sau formate de date ușoare unde sunt necesare doar caractere de bază.
Când se transmit date prin rețele restricționate unde dimensiunea minimă a datelor și lizibilitatea garantată sunt critice.
Când se pregătesc date text pentru medii cu cerințe stricte de codare, cum ar fi sistemele încorporate sau protocoalele Internet timpurii.
