expresie = 0 Rezolvarea ecuației
Metoda lui Newton este metoda de bază de rezolvare. Definiția sa Wikipedia este: Metoda lui Newton este o metodă de aproximare a ecuațiilor în câmpuri reale și complexe. Metoda folosește primii câțiva termeni ai seriei Taylor ai funcției f (x) pentru a găsi rădăcina ecuației f (x) = 0. Pe scurt, metoda lui Newton este de a repeta peste x până când x converge într-un interval mic.
De aceea, pentru orice funcție unară, putem încerca să folosim metoda lui Newton pentru a găsi soluția ei aproximativă. Când eroarea este mai mică de 10 ^ -9 sau când numărul de pași de iterație depășește 10 ^ 5, iterația se termină.
La construirea rezolutorului, există câteva probleme cheie care trebuie rezolvate: analiza expresiei de intrare, exprimarea funcției, derivarea ecuației funcției și înlocuirea și evaluarea funcției. Printre acestea, prima prioritate este: cum stocăm (exprimăm) funcțiile?
De ce să alegeți acest arbore de expresii binare? În principal pentru că este o structură arborescentă, care este convenabilă pentru procesarea recursivă a nodurilor, iar mai târziu folosim ideea recursivă pentru a deriva funcția, inclusiv ideea de substituție și evaluare.
Preprocesarea expresiilor: În primul rând, trebuie să preprocesăm șirul de expresii de intrare. Pentru că există câteva scrieri simple sau redundante în matematică care trebuie standardizate aici. După ce șirul natural de intrare este preprocesat, ar trebui să fie un șir de expresie infix, care este o formă de expresie pe care oamenii o pot înțelege în mod natural. Dar pentru a stoca expresia ca arbore de expresii binar, trebuie să convertim expresia infixă într-o expresie postfixă.
Algoritmul câmpului de programare: Algoritmul câmpului gradului este, practic, similar cu modul în care folosim stiva pentru a calcula expresii în recursiunea stivă Hanoi. Utilizează o coadă pentru a exprima expresia sufixului de ieșire și folosește stiva pentru a stoca operatorii și funcțiile
Rezolvarea ecuațiilor unare se referă la rezolvarea ecuațiilor care implică o singură variabilă (necunoscută). Acestea sunt numite și ecuații cu o singură variabilă sau ecuații cu o singură variabilă. Scopul este de a găsi valoarea variabilei care face ca ecuația să fie adevărată.
Rezolvarea ecuațiilor unare este esențială deoarece:
Formează fundamentul algebrei.
Ajută la rezolvarea problemelor din viața reală care implică o singură cantitate necunoscută (cum ar fi viteza, costul, timpul).
Este adesea un prim pas în probleme mai complexe, cu mai multe variabile.
Învață abilități de rezolvare a problemelor și raționament logic utilizate în inginerie, știință, economie și multe altele.
Metoda depinde de tipul ecuației. Pașii generali includ:
Simplificați ecuația (combinați termenii similari, eliminați parantezele).
Izolați variabila pe o parte (folosiți operații inverse: adunare, scădere, înmulțire, împărțire).
Rezolvați pentru variabilă.
Verificați soluția înlocuind-o înapoi în ecuația originală.
Utilizați rezolvarea ecuațiilor unare atunci când:
Lucrați cu o singură valoare necunoscută într-o problemă matematică sau din lumea reală.
Trebuie să modelați și să rezolvați ecuații precum:
Distanța = Viteză × Timp
Profit = Venituri - Cost
Calcule bugetare
În algebră, fizică, finanțe și alte domenii în care relațiile sunt exprimate ca ecuații cu o singură variabilă.
Rezolvarea ecuațiilor unare este unul dintre cele mai frecvent utilizate instrumente atât în rezolvarea problemelor academice, cât și în cea practică.